“Nebunie colorată, uite mă urc în bus şi mai merg în Cehia odată!”
După ce m-am întâlnit cu Cristos într-un mod atât de distinct pe aceste meleaguri, simt tot mai mult că nu mai sunt la fel. Că ceva e nou şi e „de bine” sentimentul. Dar, adevărul este că după ce „te întâlneşti” cu Dumnezeu, aşa faţă în faţă, pas în pas, nu mai poţi să te întorci la ceea ce ai fost, la monotonie sau confort. Momentul devine provocator, îţi ia inima şi îi schimbă pulsul din 8 pe 8 în 2 pe 2. Te acaparează cu Dragostea Sa, ce e la timpul „acţiune”.
Isus e ca o „furculiţă” [pardon de expresie] în drum. Îţi bifurcă ruta şi fără să stai pe gânduri prea mult, te uiţi după paşii Lui şi demarezi în trombă, ca un bolid gata de atac.
De când cu Cehia nu am mai folosit deloc „frâna”, sunt tot axată pe viteze şi Dumnezeu îţi suflă adânc în pupă. Aşa că, iată românica din nou pe la Cehia[iska] :) Cu gând de câteva zile doar, dar lăsând ca Dumnezeu să completeze mai departe „itinerarul”. Mai ales că mi-am dorit foarte mult să-mi revăd dragii de copii de prin tabără şi de ce să nu recunosc, în special, fetele „rod” a deplasării din vară. Nu am întrezărit nicio şansă să fiu de pe muntele unde sunt cazată, dar azi dimineaţă, unul din lideri de la un Fusion de pe aici m-a recunoscut.
A venit direct şi m-a invitat în seara asta să iau parte la seara lor de Fusion. Problema e că, din nou, surzenia mea, ca şi atunci cu „labirintul” şi făcut simţită prezenţa şi nu am înţeles oraşul unde urma să merg. Acum, ca să mă scot, limba cehă, ştiţi şi voi cât de „sărită de pe fix” e, aşa că nici nu mi-a fost greu să prind doar un „flkojidsjah mnajhdd”. M-am gândit că ori la care Fusion m-ar duce, voi fi fericită, că voi revedea câţiva din cei dragi de prin tabără.
După prânz, am pornit spre destinaţie şi foarte delicat şi fără să se prindă „şerful” de Fusion, am întrebat câţi tineri vin la Fusion-ul din [făcându-mă că am un lapsus] „F...........”? A completat lin şi revelator, „Frýdek-Místek”. Direct, m-am strâmbat caracteristic, cu ochii mei bulbucaţi şi gura contorsionată şi căscată, „pe bune?”. De acolo erau cele două copile dragi mie, Tess şi Nikki, cele de care m-am ocupat eu în mod deosebit în tabără şi care L-au acceptat pe Cristos. Mi-am şi zis după, „nu te mai mira atât Mirela, că faci riduri! Doar ştii deja atât de practic şi la obiect, că Dumnezeu nu stă pe un nor pufos şi doarme, ci coordonează perfect cărăruia vieţii tale.”
Le-am făcut o surpriză de zile mari celor de pe acolo. Au fost cam 15 copii pe care i-am ştiut din tabără şi alţi 20 care vin de obicei la întâlnirea lor de Fusion. Am avut ocazia să le spun din nou mărturia mea şi să-L „zugrăvesc” inimilor pe Cristosul care „makes beautiful things out of dust”. Stăteam în faţa lor, cu inima deschisă ca la operaţie pe cord şi mă gândeam ce mare e Dumnezeu, că din nou se foloseşte de „cioburile” mele pentru a lipi şi cârpi o altă inimă „buşită”. Să fiu instrumentul preferat a Lui, e o mare onoare şi un privilegiu de excepţie.
Pe Klara o ştiam din tabără. O tipă frumoasă foc, cu nişte ochi clari şi negri, finuţă şi zâmbitoare. Una din cele mai sociabile de pe acolo şi super talentată la chitară electrică. M-am tot zbătut şi prin tabără să stau la o vorbă cu ea, dar oarecum a ţiunut „cheiţa de la inimă” bine ascunsă şi m-a ţinut tot pe făgaşul simplu şi sec al discuţiilor „despre vreme”. Am văzut-o plângând şi în tabără când am vorbit despre viaţa mea, dar şi în seara asta. Totuşi, în seara asta a făcut un pas, unul profund. A venit după ce am vorbit şi m-a luat deoparte la o discuţie mai intimă. Mi-a povestit despre viaţa ei de acasă, din familie. Despre părinţii ei care se bat şi se ceartă ca în codru, despre suferinţa ei şi ceea ce trebuie să suporte şi să vadă zilnic din partea lor. Rezonam perfect, eram pe aceeaşi undă şi ne putem înţelege exact interiorul. I-am „aşezat” Dragostea Lui în faţă şi am învelit-o în ea. Am rugat-o să se înfăşoare bine în El şi să nu-i mai dea drumul de acum, că are nevoie de o astfel de iubire, cea a lui Cristos, care o primeşte şi o alină, care o iartă şi o salvează. Mi-a vorbit şi de prietenul ei, care o ajută foarte mult, fiind mereu lângă ea, ascultând-o şi înţelegând-o şi iubind-o. Din neant, mi-a venit pe limbă şi denumirea de „man of God”. Îi ziceam asta unei tipe care abia a făcut cunoştinţă cu Dumnezeu. Mi s-a părut un pic deplasat şi undeva la nivel mintal era ceva de genul: „ce-i cu găluşca asta atât de concentrată, pentru o bebeluşă în credinţă?” Duhul Său însă, îmi şoptea că ea trebuie să ştie adevărul, oricât de mare ar fi „tabloul”. I-am vorbit despre valoarea ei, ca fiica a lui Dumnezeu, de respectul ce i se cuvine, de ideea de a nu se mulţumi cu mai puţin decât tot ce este un om ancorat în Dumnezeu, un om ce nu mai iubeşte cu o dragoste umană, carnală, ci cu Dragostea lui Cristos, în perfecţiune. A căscat ochii ca o bufniţă, sărăcuţa şi eram sigură că i-am dat nişte hrană tare ca piatra.
Mi-am îmbrăţişat din nou dragele fete, Tess şi Nikki şi nu numai, mi-am reataşat dorul de inimă şi am pornit spre locul de cazare.
Pe drum am discutat toate evenimentele cu Peter, cel care conduce Fusion-ul de acolo şi care m-a invitat. El mi-a povestit mai multe despre toţi cei pe care i-am întâlnit în tabără şi acum seara. M-a interesat în mod special Klara, pentru că îmi dorisem foarte mult, încă din tabără, să se deschidă şi tocmai o făcuse. Peter mi-a zis că părinţii ei sunt în divorţ, că e multă violenţă la ei în familie şi că ea a cam luat-o razna. Exact ceea ce îi spusesem, fără să ştiu absolut nimic despre ea. Să nu o ia pe căi lăturalnice şi să facă tâmpenii, în căutarea ei după un refugiu. Apoi, am înţeles şi de ce i-am vorbit de relaţii, pentru că are mari probleme şi în ce priveşte treaba asta. Toate au făcut click din nou şi din nou şi nu am putut decât să zâmbesc cu toţi dinţii şi naturali şi fake, spre Dumnezeul meu fascinant. Care a orchestrat divin toată deplasarea mea şi care mi-a oferit din nou posibilitatea de a-I experimenta pasul lipit de-al meu.
Am impresia că aici, în Cehia, Cristos se mişcă într-un alt mod. Păşeşte nestingherit peste mine şi cu mine. Mişcă norii şi se joacă cu ceaţa, udându-mă şi răcorindu-mi sufletul cu prezenţa Sa. Vocea Sa îmi sună pe un alt glas şi mă solicită mai mult. Gloria Sa e dulce şi îmbălsămează. Duhul Său e activ, mă provoacă şi mă călăuzeşte... iar eu sunt aici, în mişcare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu