picătură pe câmp...

Geamul murdar de atâta "vară" şi călătorie nu mă împiedică să trec dincolo de tot şi să zăresc... pajişti animate de flori rozo-movosine, frunze ce-mi mentolează gustul, crengi ce-mi îmbrăţişează gândul, soarele ce mi se cuibăreşte tot mai mult pe umeri cu fiecare oră ce se scurge [poate mă crede vreo floare-a-soarelui pe care vrea să o cucerească cu a sa căldură], ameţitorul vânt ce "îşi pune mintea" cu fiecare funză şi tulpină. Culorile mi s-au înfipt până sub unghii...


Dacă pământul şi toate creaţiile ce-l populează ne pot "lua respiraţia", prin complexitatea  lor. Lucruri pe care le ştim despre lume şi din lume, ce ne uimesc şi cele pe care le descoperim sau le vom afla cândva... ce ne lasă "gură cască"... dar, încearcă să cuprinzi măreţia Lui, a Celui care le-a confecţionat pe toate. 

Cele ce-ţi sar zilnic în ochi, de te-ai obişnuit prea uşor cu ele şi cele nevăzute, care ne înconjoară şi cu care convieţuim într-o anumită armonie. În toate fiind doar frânturi şi mici degustări ale Sale şi a Chipului Său. Totuşi El, Dumnezeu, Realizatorul, absolutul în persoană, cât e de extraordinar de frumos?...


Floarea gingaşă şi finuţă e creată şi proiectată de El, în cele mai mici detalii. Are un farmec de-ţi stă mintea în loc... o floare are culoare şi parfum şi-ţi oferă o îmbătare de simţuri. Îţi amintesc că ne-a spus chiar El, că are grijă până şi de cea mai neînsemnată floare de pe câmp, pe care o bate soarele şi ploaia tot în cap, pe care nimeni nu o ştie şi nu o admiră. Dar, El o ştie pe nume, chiar şi după cel latin [Taraxacum officinale - păpădia] şi o creşte cu aceeaşi pasiune. 

Cu atât mai mult îi pasă Lui de copilaşii Săi. Aşa că, inimiuţă, nu te mai îngrijora de intemperiile ce vor urma, de vântul ce ameninţă să te doboare la pământ, sau de câmpul prea plin de pericole de tot felul. 

Tatăl tău e Grădinarul ce ştie de fiecare [în] amănunt...



                                                                                adresată Picăturii :)