de la răsărit până la apus...

Dimineaţă consumată în beşici de ţânţari criminali.. undeva devreme, odată cu zorile şi pe undă cu David cel Psalmist. Care în primele ore de viaţă conştientă de pe ziua asta, mi-a oferit esenţa şi conţinutul ce mă va înconjura.

"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti căile mele." Ps. 139:1-3


"Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu aceasta!" Ps. 139:13-14


Toate acestea ne fac pe mine şi pe tine minunate/ţi şi trebuie să ne asumăm asta. Suntem creaţi după Chipul şi asemănarea Sa, suntem parte din măreţia ce e Dumnezeu. Mi-a fost instant ruşine de mine când m-am uitat de dimineaţă în oglindă şi m-am criticat de mi-au sărit capacele, sau de momentele când m-am purtat ca "porcul", nu ca o fărâmă din Cristos. Apoi, toţi suntem în "aceeaşi oală", minunaţi, operele Sale de artă.


Azi a început tabăra :) De pe la prânz a început încet să "cadă" câte un fulg de tânăr sau adolescentă, cu chitară sau alt înstrument în spinare. Ehh, aici mi-au căzut pe ochi versetele citite de dimineaţă. Numai copii minunaţi au intrat, dar fără mişto. Mă uitam la ei şi explodam de dragul lor, de ceea ce înţelegeam că e dincolo de tot, de la întemerea lor. Şi gândindu-mă la cât de drag îmi e mie, am încercat să-mi imaginez iubirea Lui şi dragul Lui faţă de ei.. nemărginită dragoste! 


Mâine mă aşteaptă o zi ce va începe devreme rău şi mă va avea în prim planul unui workshop de tobe, aşa că mă duc să mă bat cu nişte ţânţari şi să gust nişte odihnă de care nu am apucat să dau azi noapte.


Bunătatea dă frumuseţe unui om, iar Cristos îl face fermecător şi preţios :)