Am uitat aseară să precizez câte ceva despre momentul "labirint" şi am să o fac acum, pentru că, aşa se face că, asta am cam trăit din plin azi. Nu un labirint, ci .. na, stai să-ţi explic. Seara trecută, ca ultimă seară petrecută cu echipa de training, toţi laolaltă, vreo 80 de suflete, am avut nişte momente profunde cu Dumnezeu. Fără să mai fie vreun goofy americanski în centrul atenţiei, fără să încercăm cu puterile noastre să facem totul captivant, ci efectiv să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne atragă şi noi să ne lăsăm consumaţi în El.
Toţi am gustat din Trupul şi Sângele Lui.. iar momentul a fost înălţător. Fiecare în parte ne-am atins de Cristos, de jertfa Lui şi ne-am spălat haina inimii. Ne-am pus mintea şi inima pe undă şi în acelaşi ton cu Dumnezeu şi am rămas [fără instrucţiuni] într-o meditare şi contemplare deosebită, a singurului nostru Dumnezeu.
La începutul serii, ne-au tot anunţat că urmează să facem o incursiune într-un "lafyvebsbhrse bla bla" şi nici cum nu am putut să pricep cuvântul, deci clar, nu ştiam ce se va întâmpla. Românica se holba la echipajul ei şi aşteapta mişcarea lor. Aşa mi-am zis, că unde merg ei mă duc şi eu şi ce fac ei, voi face şi eu. Zis şi făcut.. ca un căţeluş drăgălaş am mers cu ei, deşi mai mult după ei, în "lazatfsx afcxfac" thing ăla! Care s-a dovedit a fi un "labirint" prin holurile hotelului unde am stat. Tot drumul, adică scările, au fost împodobite cu lumânări parfumate. Pe cărare au fost amplasate şi câteva "staţii" unde în linişte şi mişcare lentă, am putut sta într-un "cuget" cu Domnul.
Prima oprire a fost : "care sunt lucrurile cu care te-ai confruntat în ultima vreme?" Pe jos, pe nişte bucăţi de nylon au pus nisip şi fiecare trebuia să deseneze cu degetul, ca Isus odinioară, ce ne "durea".. După ce te-ai gândit la "povară2 şi ai lăsat-o jos şi ai îngropat-o în nisipul "uitării" Sale, am pornit mai departe spre staţia: "cine eşti tu?".. continuând cu staţia următoare: "cum te văd cei din jurul tău?", cum apari în ochii lumii.. şi sfârşind cu felul în care te vede şi te vrea Dumnezeu. Tu, opera Sa de artă, creat/ă după chipul şi asemănarea Sa.. eşti lumina ochilor Săi şi te vrea cu gelozie pentru El.
Te vrea în totalitate pe tine, dar şi pe cei pe care îi vei întâlni. Dragostea aia acaparatoare, care vrea să "consume" în totalitate şi oricât de tragic ar suna această "devorare", fiind incluşi în El, vom avea parte de viaţă din abundeţă.
De ce spun toate astea, aşa adunate din trecutul apropiat? Pentru că azi am ajuns în tabăra propriu-zisă. Într-o zonă mai centrală a Cehiei şi deja am cunoscut câţiva din tinerii ce vor lua parte la toată "nebunia" asta muzicală. Suntem în zona zero, ca să zic aşa. De aici şi de acum porneşte lupta pe toate fronturile şi aici se va stabili eternitatea unora şi asta nu e de joacă.
După ce am încărcat un tir întreg de scule: mixere, boxe, amplifuri, 14 chitări, 3 seturi de tobe, chestii de percuţie, 8 orgi, chestiuni grele, mari şi late. Şi apoi, de descărcat totul şi instalat totul, am dat de îndată şi o repetiţie. Deci, şalele mele sunt ca nişte "vinete bătute" ca o tobă bună şi cărnoasă. Am prins o oboseală soră cu râia sau ciuma, ce se arată pe fiecare părticică de piele, respectiv membru şi muşchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu