încă o azi, dar prima...

Chiar şi limbajul blogului a trecut din instinct în limba cehă şi sper să fiu în stare să găsesc butonul de postare. Dar după această primă zi, în care m-am înfipt în pită, vorba aceea, nu mă deranjează, ci mă onorează. Astăzi, am făcut un exerciţiu de istorie şi cultură cehă. Dacă socoteam până acum poporul român ceva atât de distinct şi de ieşit din comun [nu neaparat în sensul bun :P], acum realizez că noi doar nu ştiu să fim administratori înţelepţi şi oameni cu inimă bună. Suntem ceva mai stupizi la pus în practică virtuţi şi leneşi cât încape. Nu că nu avem strămoşi de calitate sau că, Doamne fereşte, am avea istorie săracă. Dimpotrivă, cred că am da nişte lecţii "grase" la unele state şi politici. În fine, m-am regăsit în viaţa de zi cu zi cu cea a cehilor.

Adică, ei, cehii, când merg la cineva acasă, sau ajung la ei acasă, se descalţă, no, că şi noi facem aşa. Sunt nişte oameni foarte loiali şi ospitalieri, na, că şi noi mai suntem, mai ales ospitalieri, că servim pe cine prindem cu 10 feluri de sarmale şi pireu cu friptură de porc cât "Casa Armatei". Oamenii ăştea beau, au o bere bună de tot [din auzite grăieşte mâna mea, promit :D], dar sunt atât de responsabili că din inerţie nu ar bea dacă vor conduce o maşină, pentru că au varianta de bere mirifică şi fără alcool [din nou, din auzite, dar sursă credibilă :D]. Eh, aici se împute rău treaba la noi, că se bea ca în "codru" şi e o mândrie pentru unii, să fie criţă şi să reuşească să ajungă cu maşina acasă [din păcate..]. Corupţia e în floare, a trecut de stadiu de mugur şi şi-a desfăcut atât de mult tentaculele că oamenii şi-au pierdut orice fărâmă de încredere în ceea ce înseamnă autoritate şi stat. Mai rău e, că au băgat şi biserica în aceeaşi "oală" şi o consideră ceva din categoria: "anatema". Dacă le oferi ceva, au tendinţa de aţi răspunde exact pe dos, de ruşine, că nu le place să ceară sau să primească. Adică, dacă îl întrebi pe ceh de vrea o ciocolată Snickers de la americanski de pe aici, va zice nuuuu, îl mai întrebi odată, va zice un nuuuu mai dând din pleoape, iar a treia oară va zice da, ruşinat până la "roz de obraji" :)

Cehia este a doua ţară din lume, ca şi populaţie atee, după Letonia... O întruchipare de luptători, care au fost mereu furaţi şi robiţi de cei din jurul lor, mai ales de germani în Al Doilea Război Mondial. Care a scăpat de comunism şi şi-a instaurat o Republică de toată frumoseţea, ce a devenit una din cele mai respectate ţări din lume, în ceea ce priveşte producţia internă, a ajuns să renunţe să mai creadă. Iar treaba asta m-a întristat, mai ales că toată perindarea asta cronologică şi istorică, parcă îmi vorbea de "Româninska" noastră şi m-a făcut să-i îndrăgesc mai mult pe frăţiorii ăştea cu limbaj ciudat.

După atâta vorbărie şi punere în temă, am trecut la partea practică a training-ului la care iau parte acum. Am început lucrul propriu-zis cu trupele muzicale cu care voi lucra/cânta. Intimidant până în oase, dar de folos. Adică, ceea ce e "peste mine", mă face să muncesc mai mult şi să acumulez. Combinaţie de oameni foarte talentaţi, de instrumente de tot felul, de cabluri, mixere şi transpiraţie, cu inimă umilă şi pe deplin dedicată lui Cristos, care a venit să dea, să jertfească şi să slujească dă bine şi sună bine, vă spun sincer. Ăsta da anturaj.. :)