Din nou telefonul îşi face simţită prezenţa şi "dansează" frenetic pe covor. Un suflet cald s-a trezit de diminaţă [la 6 am], ca să-mi trimită o fărâmă din rugăciunile "comise" la urechea Sa şi să-mi fie aproape în pregătire. Dimineaţă răcorasă rău, mă "îmbrac" cu vorbele dragi ale lui "Motzico" şi mă ridic din pat ca să o iau ziua din loc.
Îndrăgesc picurii de ploaie, de un an şi ceva chiar foarte mult. Îmi amintesc de multe şi mă fac să am un contact interesant cu cerul. Mereu am senzaţia că se întâmplă ceva acolo sus când plouă, că Dumnezeu face ceai sau ceva de genul ăsta. Că stropii se scurg de printre degetele Sale şi e o "scânteie" de fiori când aceasta ia contactul cu noi, e parcă linia de contact între "Noi". Şi cum îi ziceam la Piki într-o zi, aş vrea să-I fim noi Picăturile ce se transformă într-un abur şi infuzie de sentimente de drag la adresa Sa.

Destinaţia Malenovice, Republica Cehă. Adică, itinerar de Rută: România-Ungaria-Slovacia-Cehia. "Hungaria" îmi părea cunoscută, îi mai văzusem florile la fereastră şi denumirile localităţiilor pe care nu le pot pronunţa nici în gând, că fac o fractură de neuron. 
Prin geamul mai mereu ocupat cu stropi de ploaie caldă am zărit tot câte o portiţă de soare, câte o alungare a apăsării şi presiunii griului din nori. Care din ce în ce mai mult a început să se combine cu verde, aprins şi tot mai pronunţat. Iarba făcea valuri şi se arunca peste păduri, pline de coroane bine conturate, de frunze proaspete şi cărnoase. 
Picurii opturau priveliştea şi din când în când, sunetul lor asurzitor se oprea în culoarea de verde crud şi amuţea pentru o vreme, cât să rămânem gură cască. Zăduful verii s-a pierdut peste un pod, unde ceaţa a preluat conducerea şi ne-a condus şerpuit, crezând că ne va pierde şi va ţine totul pentru ea. Şoseaua s-a domolit şi văzduhul sălbatic şi lichid s-a aşezat la un moment dat, lăsându-mă să dospesc pe umed fiecare clipă, până la destinaţie.
"Drojdia" divină infiripa tot mai mult emoţii şi sentimente. Atmosfera răcoroasă îmi umplea plămânii agitaţi şi calma aşteptarea. 
Sfeterul găuros s-a lipit de mine în tendinţa de a-mi ţine cald, picioarele au păşit înţepenite în vreo 3 băltoace, ochii s-au înlăcrimat... 

Am ajuns.. prin binele Domnului sunt aici..