„You make beautiful things out of the dust...” şi aşa e, Dumnezeu ridică lucruri frumoase din praf şi noroi, un fel de Phoenix. Aşa m-am simţit în dimineaţa asta, când mi-am luat viaţa la „rost” şi am văzut câtă dramă şi tragedie am trăit şi cum toată perioada aceea, de copilărie, acum înfloreşte. M-a şlefuit în ceea ce sunt şi acum prinde culoare totul şi nu una vântătă, aşa cum a avut timp de mai mulţi ani, ci de albastru deschis, azuriu ca cerul.
Mi-am luat „buchetul” de ani de viaţă şi florile sale şi le-am aşezat în faţa tinerilor azi. Şi m-am rugat ca „parfumul” lor să fie ceva ce îi va „îmbăta” de dorinţa de a cunoaşte mai mult din Dumnezeu, dar mai ales, de a-L accepta. Am simţit în toţi rărunchii rugăciunile oamenilor ce-mi „au spatele” şi vă mulţumesc cu toată reverenţă şi să vă aşteptaţi la răsplată "grasă" de la Părinte. Fără nicio teamă, m-am dus în faţa lor. În mintea mea literele formau cuvinte coerente, aveau ordine şi logică, mergeau coronologic şi conturau o dragoste nemărginită, a lui Cristos. În timp ce Hanka mă traducea, am realizat cât de multă înţelepciune în vorbe îmi acorda Dumnezeu. Că am atins nişte corzi foarte sensibile, pe care nici dacă „îmi storceam toţi creierii” precis nu reuşeam măcar să te întrezăresc. M-am abandonat înaintea Lui, i-am dat tot trecutul meu şi prezentul. Din trecut a luat tot ce a putut folosi pentru a influenţa prezentul şi a determina viitorul...
O aşa prezenţă m-a „năpădit” că m-am văzut „pierdută” în El şi că aveam „râuri” ce curgeau din mine şi inundau, atât pe dinăuntru cât şi pe dinafară. Priveam în ochii lor şi din când în când, la ceea ce spuneam unul câte unul privea în jos, ca şi cum se „simţea” sub lupă. Rezonau... se regăseau.. erau acolo unde am fost cândva eu. I-am zărit plângând pe câţiva şi din toată inima le-am sters lacrimile cu dragostea lui Cristos. Am luat jertfa Lui şi am aşezat-o deaspura lor, i-am acoperit şi i-am încălzit cu iubirea copleşitoare a Dumnezeului nostru... Au fost cele mai intense momente pe care le-am experimentat de când sunt aici. Fără bariere, diferenţe de limbă, de cultură, de culoare, de vârstă, de neam, de probleme, de orice... ci doar suflete deschise.. în faţa cărora am lansat provocarea: „Care e decizia ta? Ce alegi tu pentru tine? Vei accepta dragostea lui Cristos, care a dat totul pentru tine?...”
La finalul sesiunii m-am plimbat printre zeci de priviri pline de drag. Acum nu mă mai zăresc la fel, de acum câteva ore, le sunt „surată”, le înţeleg zbuciumul şi inima.
La masa de prânz am stat cu câteva fete cu care am format un grup: „rock chick”. Copilele nu vorbesc mai nimic engleză, aşa că nu prea pot comunica cu americanii sau cu cei care conduc, ci numai cu liderii lor cehi. Aşa că le-am strâns la masa „limbajul semnelor”. Doară toţi ştim a vorbi orice limbă... cu mâinile :) Dacă vreau să zic că e bună mâncarea, mă mângâi pe stomac, zic mmmmm şi apoi ridic degetul mare sus ca un mare OK. Dacă vreau să le întreb cum au dormit, îmi rotesc mâinile în semn de "cum?" şi îmi pun mâinile strânse lângă cap ca şi cum aş dormi. Fetele pricep şi răspund şi adoră limbajul. Din când în când, dacă număr până la 4 trebuie să facem schema cu valurile, ca pe stadion şi să ţipăm :)
Trei din fetele de la masa mea nebunatică, cu semne şi minuni, la prânz, m-au invitat să merg cu ele până la magazinul din oraş, ca să-şi ia ceva de ronţăit. Mi-am dat seama că vor să-mi vorbească, sau doar să mă aibă aproape. Aşa că, mi-am luat-o pe a mea slovacă de fată, care îmi traduce, chiar şi cele mai trăznite chestii şi am pornit. Voiau să mă cunoască şi să-mi stea aproape, că trec prin chestii similare cu cele povestite de mine. Doar una din ele merge de ceva vreme la biserică, Adele. Dar celelelate două nu.
Curios e că din prima zi de tabără, de fapt de când au „aterizat” copilaşii în această locaţie, am observat-o pe una din „fătuţe”, că avea părul roz pe o parte şi pe cealaltă era blondă. Dar era aşa de drăguţă şi timidă. Apoi, am aflat că îmi va fi ucenică la tobe şi i-am scris pe peretele Fusionbook, alternativa lui Facebook. S-a înroşit ca o pătlăgică, dar s-a bucurat mult, că tipa de la tobe i-a scris chiar ei. M-am tot pus cu ea la masă, dar nu ştie engleză şi chiar din cauza ei, că mi-e dragă şi că o tot văd singură, am inventat limbajul semnelor, ca să pot comunica cu ea. O cheamă Tess, are 14 ani şi locuieşte în Fryland Oc.
Tatăl ei e polonez şi locuieşte în Florida. Acum o lună l-a văzut prima dată după 11 ani pentru că a mers în State. Are o foame după a fii iubită şi acceptată. Caută refugiu şi alinare. Iar toate acestea şi nu numai, se găsesc din belşug şi în variantă perfectă la Sânul Domnului. Când am ajuns la magazin, am luat-o de după umăr şi am început să cânt ceva. Cu ochii mari, m-a strâns tare în braţe şi într-o engleză „zbârcită”, dar pe care eu o primesc cu atâta drag, mi-a zis că mă place mult. La ieşire, a scos din plasa cu bunătăţile cumpărate, un caiet pe care e desenat un ursuleţ pârâit. Se numeşte Kuky şi e desenul ei favorit şi s-a gândit să-mi dea ceva frumos :) .... Am îmbrăţişat-o lin şi din nou m-a strâns cu atâta ataşament de mi-au dat lacrimile...
Pe drum înapoi, am tot râs cu ele , de una de alta, mai ales de încercarea mea de a vorbi cehă :D Că la fiecare cuvânt pe engleză şi unele pe română, pun un „u” sau „ski” şi am rezolvat totul, ştiu cehă. Am cules flori de pe drum, gălbenele and stuff, trifoi şi conuri de brad, nu trandafiri sau lalele din curţile oamenilor. Nu le învăţ chiar toate „prostiile” pe care le ştiu :)))) Şi m-au învăţat că: „cicka” [chitcika] înseamnă flori şi mi-au zis şi cum se zice la con de brad, dar am uitat :))) deşi, dacă fac un exerciţiu de memorie, pot să zic că se spune: „conski” :D
În dreptul camerei mele, cele două fete care sunt novice în ale lui Cristos, s-au oprit şi mi-au zis că mă plac mult şi că le-a făcut aşa de mult bine mărturia mea, în sensul acela, că mă văd o „soră” de-a lor. Apoi, s-a lăsat cu un: „I love you” din partea lor şi cu o îmbrăţişare la grămadă, sau vorba cehilor: „group hug” :) Iar Lucy, mi-a zis că sunt aşa de nebunatică şi că aşa de mult îi place că sunt aşa. Iar asta mă face originală, iar dacă nu aş fi aşa de gaşcă, nu ar fi aşa de faină. Mare compliment :) Dar mă simt! Sunt nebună pentru Cristos, sunt „dusă” după El..
Doamne ajută-ne să fim în flăcări după şi pentru Tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu